Ce este un handicap de învățare?

Ce este un handicap de învățare?
Dificultăți de învățare; Dificultate în utilizarea abilităților de ascultare, vorbire, citire, scriere, raționament, rezolvare de probleme sau matematică.

Dificultăți de învățare ; Dificultate în utilizarea abilităților de ascultare, vorbire, citire, scriere, raționament, rezolvare de probleme sau matematică. De asemenea, face ca persoana să aibă dificultăți în stocarea, procesarea și producerea informațiilor. Deși se observă mai frecvent la copii, dificultăți de învățare sunt observate și la adulți. În unele cazuri, s-ar putea să nu se observe dacă o persoană are sau nu dizabilități de învățare, iar persoana își poate trăi viața cu ea.

Simptomele dificultăților de învățare

Simptome preșcolare:

  • Întârziere semnificativă în începerea vorbirii,
  • Dificultate sau încetineală în a pronunța cuvinte și a învăța cuvinte noi,
  • Încetinirea dezvoltării mișcărilor motorii (de exemplu, dificultate în legarea pantofilor sau nasturii nasturii, stângăcia)

Simptomele școlii primare:

  • Dificultate de a învăța să citească, să scrie și să numere,
  • Semne matematice confuze (de exemplu, +” în loc de x”),
  • Citirea cuvintelor înapoi (de exemplu, și” în loc de casă”)
  • Refuzul de a citi și de a scrie cu voce tare,
  • Timp de învățare dificil,
  • Incapacitatea de a distinge conceptele de direcție (dreapta-stânga, nord-sud),
  • Incetinire in invatarea de noi deprinderi,
  • Dificultăți de a-ți face prieteni,
  • Nu-ți uita temele,
  • Neștiind cum ar trebui să funcționeze,
  • Dificultate de a înțelege expresiile faciale și mișcările corpului.
  • Fiecare copil cu dificultăți de învățare este diferit și nu are aceleași caracteristici. Prin urmare, este necesară o evaluare detaliată pentru a identifica caracteristicile și a face un diagnostic.

Ce cauzează dificultăți de învățare?

Deși cauza dificultăților de învățare nu este cunoscută cu siguranță, cercetările indică faptul că aceasta este legată de diferențele funcționale în structura creierului. Aceste diferențe sunt congenitale și ereditare. Dacă părinții au un istoric similar sau dacă unul dintre frați are dizabilități de învățare, probabilitatea ca celălalt copil crește și ea. În unele cazuri, o problemă experimentată înainte sau după naștere (cum ar fi consumul de alcool în timpul sarcinii, lipsa oxigenului, greutatea prematură sau mică la naștere) poate fi, de asemenea, un factor de dizabilități de învățare. Nu trebuie uitat că dificultățile economice, factorii de mediu sau diferențele culturale nu provoacă dificultăți de învățare.

Diagnosticul dizabilităților de învățare

O evaluare clinică se face de către un specialist, luând în considerare istoricul nașterii copilului, caracteristicile de dezvoltare, performanța școlară și caracteristicile socio-culturale ale familiei. Se găsește sub denumirea de Tulburare de învățare specifică în DSM 5, care este publicat de Asociația Americană de Psihiatrie și este o sursă pentru determinarea criteriilor de diagnostic. Conform criteriilor de diagnostic, dificultățile de învățare și de utilizare a abilităților școlare, indicate de prezența a cel puțin unuia dintre următoarele simptome, trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni în ciuda intervențiilor necesare;

  • Citirea cuvintelor incorect sau foarte încet și necesită efort,
  • Dificultate de a înțelege sensul a ceea ce este citit,
  • Dificultate de a vorbi și de a scrie literă cu literă,
  • Dificultăți de exprimare scrisă,
  • Percepția numerelor, faptele numerelor sau dificultățile de calcul
  • Dificultăți de raționament numeric.

Dificultăți specifice de învățare; Se împarte în trei subtipuri: tulburare de citire (dislexie), tulburare de matematică (discalculie) și tulburare de exprimare scrisă (disgrafie). Subtipurile pot apărea împreună sau separat.

Cum este tratată dizabilitățile de învățare?

Primul pas la începerea tratamentului este psihoeducația. Terapia educațională pentru familie, profesori și copil este de mare importanță în ceea ce privește înțelegerea situației și determinarea căii de urmat. Pentru perioada următoare ar trebui pregătit un program de educație și intervenție specială care va continua simultan acasă și la școală.

Cum ar trebui abordat acasă copilul cu dificultăți de învățare?

Toți copiii au nevoie de dragoste, sprijin și încurajare. Copiii cu dizabilități de învățare au mai mult nevoie de toate acestea. În calitate de părinți, scopul principal nu ar trebui să fie tratarea dificultăților de învățare, ci satisfacerea nevoilor lor sociale și emoționale în fața dificultăților pe care le vor întâmpina. Concentrarea asupra comportamentului pozitiv al copilului acasă ajută la dezvoltarea încrederii în sine. Astfel, copilul învață să facă față situațiilor dificile, devine mai puternic și rezistența lui crește. Copiii învață văzând și modelând. Atitudinile pozitive ale părinților și simțul umorului schimbă perspectiva copilului și îl ajută în procesul de tratament.

Cum ar trebui abordat copilul cu dificultăți de învățare la școală?

Este de mare importanță să cooperezi și să comunici cu școala. În acest fel, se asigură că profesorii cunosc copilul și acționează în funcție de nevoile acestora. Fiecare copil are diferite domenii de succes sau dificultate. Aceste diferențe se manifestă în zonele vizuale, auditive, tactile sau kinestezice (de mișcare). Evaluarea zonei în care copilul este dezvoltat și acționarea în consecință ajută procesul de tratament. Pentru copiii cu percepție vizuală puternică pot fi folosite cărți, videoclipuri sau carduri. Pentru copiii cu percepție auditivă puternică, lecția poate fi înregistrată audio, astfel încât să o poată repeta acasă. Încurajarea acestora să lucreze cu prietenii poate ajuta, de asemenea, procesul. De exemplu, pentru un copil care are dificultăți în citirea numerelor în probleme de matematică, domeniile în care copilul este bun pot fi evaluate și mărite cu soluții precum notarea problemelor și prezentarea acestora.

Sfaturi pentru familii

  • Concentrează-te pe aspectele pozitive ale copilului tău,
  • Nu vă limitați copilul doar la succesul școlar,
  • Încurajează-l să exploreze diferite domenii în care poate avea succes (cum ar fi muzica sau sportul),
  • Limitează-ți așteptările la ceea ce pot face,
  • Oferă explicații simple și ușor de înțeles,
  • Amintiți-vă că fiecare copil este unic.