Ce este epilepsia? Care sunt simptomele epilepsiei?

Epilepsia este o boală cronică (pe termen lung), cunoscută și sub numele de epilepsie. În epilepsie, în neuronii din creier apar descărcări bruște și necontrolate. Ca urmare, la pacient apar contracții involuntare, modificări senzoriale și modificări ale conștiinței. Epilepsia este o boală care provoacă convulsii. Pacientul este sănătos între crize. Un pacient care are o singură criză în viață nu este considerat a avea epilepsie.

Există aproximativ 65 de milioane de pacienți cu epilepsie în lume. Deși în prezent nu există niciun medicament care să poată oferi un tratament definitiv pentru epilepsie, este o tulburare care poate fi ținută sub control prin strategii și medicamente de prevenire a convulsiilor.

Ce este o criză de epilepsie?

Convulsiile, care apar ca urmare a modificărilor activităților electrice ale creierului și pot fi însoțite de simptome precum tremurături agresive și pierderea cunoștinței și a controlului, reprezintă o problemă importantă de sănătate care a existat în primele zile ale civilizației.

O criză apare ca urmare a stimulării sincronizate a unui grup de celule nervoase din sistemul nervos pe o perioadă de timp. În unele crize epileptice, contracțiile musculare pot însoți criza.

Deși epilepsia și convulsii sunt termeni folosiți în mod interschimbabil, ei nu înseamnă de fapt același lucru. Diferența dintre criza de epilepsie și criza este că epilepsia este o boală caracterizată prin crize recurente și spontane. Un singur istoric de convulsii nu indică faptul că o persoană are epilepsie.

Care sunt cauzele epilepsiei?

Multe mecanisme diferite pot juca un rol în dezvoltarea crizelor epileptice. Dezechilibrul dintre stările de repaus și de excitare ale nervilor poate constitui baza neurobiologică care stă la baza crizelor epileptice.

Cauza de bază nu poate fi pe deplin determinată în toate cazurile de epilepsie. Traume la naștere, traumatisme craniene datorate accidentelor anterioare, antecedente de naștere dificilă, anomalii vasculare la nivelul vaselor cerebrale la vârste mai înaintate, boli cu febră mare, scăderea excesivă a zahărului din sânge, sevraj de alcool, tumori intracraniene și inflamații ale creierului sunt câteva dintre cauzele identificate. ca fiind legată de tendinţa de a avea convulsii. Epilepsia poate apărea în orice moment de la copilărie până la vârste înaintate.

Există multe afecțiuni care pot crește susceptibilitatea unei persoane de a dezvolta convulsii epileptice:

• Vârstă

Epilepsia poate fi observată la orice grupă de vârstă, dar grupele de vârstă la care această boală este cel mai frecvent diagnosticată sunt indivizii din prima copilărie și după vârsta de 55 de ani.

• Infecții ale creierului

Există o creștere a riscului de a dezvolta epilepsie în bolile care progresează cu inflamație, cum ar fi meningita (inflamația membranelor creierului) și encefalita (inflamația țesutului cerebral).

• Crizele din copilărie

La unii copii mici pot apărea convulsii care nu sunt asociate cu epilepsia. Convulsiile, care apar mai ales în bolile însoțite de febră mare, dispar de obicei pe măsură ce copilul crește. La unii copii, aceste convulsii se pot termina cu dezvoltarea epilepsiei.

• demenţă

Poate exista o predispoziție la dezvoltarea epilepsiei în boli precum boala Alzheimer, care progresează odată cu pierderea funcțiilor cognitive.

• Istorie de familie

Persoanele care au rude apropiate cu epilepsie sunt considerate a avea un risc crescut de a dezvolta această boală. Există o predispoziție de aproximativ 5% la această boală la copiii a căror mamă sau tată are epilepsie.

• Traumele capului

Epilepsia poate apărea la oameni după traumatisme craniene, cum ar fi căderi și coliziuni. Este important să protejați capul și corpul cu echipamentul potrivit în timpul activităților precum mersul cu bicicleta, schiul și mersul cu motocicleta.

• Tulburări vasculare

Accidentele vasculare cerebrale, care apar ca urmare a unor afecțiuni precum blocarea sau sângerarea în vasele de sânge responsabile pentru oxigenul și sprijinul nutrițional al creierului, pot provoca leziuni ale creierului. Țesutul deteriorat din creier poate declanșa convulsii la nivel local, determinând oamenii să dezvolte epilepsie.

Care sunt simptomele epilepsiei?

Unele tipuri de epilepsie pot apărea simultan sau secvenţial, provocând apariţia multor semne şi simptome la oameni. Durata simptomelor poate varia de la câteva secunde la 15 minute.

Unele simptome sunt importante deoarece apar înaintea unei crize epileptice:

• O stare bruscă de teamă intensă și anxietate
• Greaţă
• Ameţeală
• Modificări legate de vedere
• Lipsa parțială de control în mișcările picioarelor și mâinilor
• Simți că ai ieși din corpul tău
• Durere de cap

Diverse simptome care apar în urma acestor situații pot indica faptul că persoana a dezvoltat o convulsie:

• Confuzie după pierderea cunoștinței
• Contractii musculare necontrolate
• Spuma care vine din gură
• Toamna
• Un gust ciudat în gură
• Strângerea dinților
• Muşcând limba
• Mișcări oculare rapide cu debut brusc
• Emite sunete ciudate și fără sens
• Pierderea controlului asupra intestinului și vezicii urinare
• Schimbări bruște de dispoziție

Care sunt tipurile de convulsii?

Există multe tipuri de convulsii care pot fi definite drept convulsii epileptice. Mișcările scurte ale ochilor se numesc convulsii de absență. Dacă o criză apare într-o singură parte a corpului, se numește convulsii focale. Dacă în timpul unei convulsii apar contracții în tot corpul, pacientul pierde urina și formează spumă la gură, aceasta se numește criză generalizată.

În crizele generalizate, există descărcare neuronală în cea mai mare parte a creierului, în timp ce în crizele regionale, doar o regiune a creierului (focal) este implicată în eveniment. În crizele focale, conștiința poate fi activată sau oprită. Convulsiile care încep focal pot deveni larg răspândite. Crizele focale sunt examinate în două grupuri principale. Crizele focale simple și crizele complexe (complexe) constituie aceste 2 subtipuri de convulsii focale.

Este important să se mențină conștiința în convulsii focale simple și acești pacienți pot răspunde la întrebări și comenzi în timpul crizei. În același timp, oamenii după o simplă criză focală își pot aminti procesul de convulsii. În crizele focale complexe, există o schimbare a conștienței sau pierderea cunoștinței, astfel încât acești oameni nu pot răspunde în mod corespunzător la întrebări și comenzi în timpul crizei.

Distingerea acestor două convulsii focale este importantă, deoarece persoanele cu convulsii focale complexe nu ar trebui să se angajeze în activități precum conducerea sau operarea de mașini grele.

Unele semne și simptome pot apărea la pacienții cu epilepsie care se confruntă cu convulsii focale simple:

• Convulsii sau zvâcniri în părți ale corpului, cum ar fi brațele și picioarele
• Schimbări bruște de dispoziție care apar fără niciun motiv
• Probleme în vorbire și înțelegere a ceea ce se vorbește
• Un sentiment de déjà vu sau sentimentul de a retrăi o experiență din nou și din nou
• Sentimente neliniștite, cum ar fi creșterea stomacului (epigastrica) și bătăile rapide ale inimii
• Halucinații senzoriale, fulgerări de lumină sau senzații de furnicături intense care apar fără niciun stimul în senzații precum mirosul, gustul sau auzul

În crizele focale complexe, apare o schimbare în nivelul de conștientizare al persoanei, iar aceste modificări ale conștiinței pot fi însoțite de multe simptome diferite:

• Diverse senzații (aura) care indică dezvoltarea unei convulsii
• Privire goală către un punct fix
• Mișcări fără sens, fără scop și repetitive (automatism)
• Repetări de cuvinte, țipete, râs și plâns
• Lipsa de răspuns

În crizele generalizate, multe părți ale creierului joacă un rol în dezvoltarea convulsiilor. Există un total de 6 tipuri diferite de convulsii generalizate:

• În tipul tonic de convulsii, există o contracție continuă, puternică și severă în partea afectată a corpului. Modificările tonusului muscular pot duce la rigiditatea acestor mușchi. Mușchii brațelor, picioarelor și spatelui sunt grupele musculare cel mai frecvent afectate în tipul de convulsii tonice. La acest tip de convulsii nu se observă modificări ale conștiinței.

Crizele tonice apar de obicei în timpul somnului și durata lor variază între 5 și 20 de secunde.

• La tipul de criză clonică pot apărea contracții și relaxări ritmice repetitive la nivelul mușchilor afectați. Mușchii gâtului, feței și brațelor sunt grupele musculare cel mai frecvent afectate în acest tip de convulsii. Mișcările care apar în timpul unei convulsii nu pot fi oprite voluntar.

• Crizele tonico-clonice mai sunt numite și crize grand mal, ceea ce înseamnă boală majoră în franceză. Acest tip de criză tinde să dureze între 1-3 minute, iar dacă durează mai mult de 5 minute, este una dintre urgențele medicale care necesită intervenție. Spasmele corpului, tremurăturile, pierderea controlului asupra intestinelor și vezicii urinare, mușcătura limbii și pierderea conștienței se numără printre simptomele care pot apărea în cursul acestui tip de convulsii.

Persoanele care au crize tonico-clonice simt o oboseală intensă după convulsii și nu au nicio amintire despre momentul în care s-a produs evenimentul.

• În criza atonică, care este un alt tip de criză generalizată, oamenii experimentează pierderea conștienței pentru o perioadă scurtă de timp. Cuvântul atonie se referă la pierderea tonusului muscular, ceea ce duce la slăbiciune musculară. Când oamenii încep să aibă acest tip de convulsii, pot cădea brusc la pământ dacă stau în picioare. Durata acestor convulsii este de obicei mai mică de 15 secunde.

• Crizele mioclonice sunt un tip de convulsii generalizate caracterizate prin spasme rapidă și spontană la nivelul mușchilor picioarelor și brațului. Acest tip de convulsii tinde de obicei să afecteze simultan grupele musculare de pe ambele părți ale corpului.

• În convulsii de absență, persoana devine insensibilă și privirea sa este în permanență fixată pe un punct și are loc o pierdere a conștienței pe termen scurt. Este frecvent întâlnită în special la copiii cu vârsta cuprinsă între 4-14 ani și se mai numește și crize convulsive petit mal. În timpul convulsiilor de absență, care în general tind să se amelioreze înainte de vârsta de 18 ani, pot apărea simptome precum plesnit, mestecat, supt, mișcarea constantă sau spălarea mâinilor și tremurături subtile la nivelul ochilor.

Faptul că copilul își continuă activitatea curentă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat după această criză de scurtă durată este de importanță diagnostică pentru crizele de absență.

Există, de asemenea, o formă de convulsii somatosenzoriale în care există amorțeală sau furnicături a unei părți a corpului. În crizele psihice, pot fi simțite sentimente bruște de frică, furie sau bucurie. Poate fi însoțită de halucinații vizuale sau auditive.

Cum se diagnostichează epilepsia?

Pentru a diagnostica epilepsia, modelul convulsiilor trebuie bine descris. Prin urmare, sunt necesare persoane care văd criza. Boala este urmată de neurologi pediatri sau adulți. Examinări precum EEG, RMN, tomografie computerizată și PET pot fi solicitate pentru a diagnostica pacientul. Testele de laborator, inclusiv testele de sânge, pot fi utile dacă se crede că simptomele epilepsiei sunt cauzate de o infecție.

Electroencefalografia (EEG) este o examinare foarte importantă pentru diagnosticul de epilepsie. În timpul acestui test, activitățile electrice care au loc în creier pot fi înregistrate datorită diverșilor electrozi plasați pe craniu. Aceste activități electrice sunt interpretate de către medic. Detectarea activităților neobișnuite care diferă de cele normale poate indica prezența epilepsiei la aceste persoane.

Tomografia computerizată (CT) este un examen radiologic care permite imagistica în secțiune transversală și examinarea craniului. Datorită CT, medicii examinează creierul în secțiune transversală și detectează chisturi, tumori sau zone cu sângerare care pot provoca convulsii.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este un alt examen radiologic important care permite examinarea detaliată a țesutului cerebral și este util în diagnosticul epilepsiei. Cu RMN, anomaliile care pot provoca dezvoltarea epilepsiei pot fi detectate în diferite părți ale creierului.

În examinarea tomografiei cu emisie de pozitroni (PET), activitatea electrică a creierului este examinată folosind doze mici de material radioactiv. In urma administrarii acestei substante prin vena, substanta se asteapta trecerea ei la creier si se realizeaza imagini cu ajutorul unui aparat.

Cum să tratăm epilepsia?

Tratamentul epilepsiei se face cu medicamente. Crizele de epilepsie pot fi prevenite în mare măsură prin tratament medicamentos. Este de mare importanță să utilizați medicamente pentru epilepsie în mod regulat pe tot parcursul tratamentului. Deși există pacienți care nu răspund la tratamentul medicamentos, există și tipuri de epilepsie care se pot rezolva odată cu vârsta, cum ar fi epilepsiile din copilărie. Există, de asemenea, tipuri de epilepsie de-a lungul vieții. Tratamentul chirurgical poate fi aplicat pacienților care nu răspund la tratamentul medicamentos.

Există multe medicamente antiepileptice cu spectru îngust care au capacitatea de a preveni convulsii:

• Medicamentele antiepileptice care conțin ingredientul activ carbamazepină pot fi benefice în crizele epileptice care provin din regiunea creierului situată sub oasele temporale (lobul temporal). Deoarece medicamentele care conțin acest ingredient activ interacționează cu multe alte medicamente, este important să informați medicii despre medicamentele utilizate pentru alte afecțiuni de sănătate.

• Medicamentele care conțin ingredientul activ clobazam, un derivat de benzodiazepină, pot fi utilizate pentru convulsii de absență și focale. Una dintre caracteristicile importante ale acestor medicamente, care au efecte sedative, de îmbunătățire a somnului și anti-anxietate, este că pot fi utilizate și la copiii mici. Trebuie avut grijă, deoarece reacțiile alergice grave ale pielii, deși rare, pot apărea după utilizarea medicamentelor care conțin aceste ingrediente active.

• Divalproex este un medicament care acționează asupra unui neurotransmițător numit acid gamma-aminobutiric (GABA) și poate fi utilizat pentru a trata crizele de absență, focale, focale complexe sau multiple. Deoarece GABA este o substanță care are un efect inhibitor asupra creierului, aceste medicamente pot fi benefice în controlul crizelor epileptice.

• Medicamentele care conțin ingredientul activ etosuximidă pot fi utilizate pentru a controla toate crizele de absență.

• Un alt tip de medicament utilizat pentru tratamentul convulsiilor focale este medicamentele care conțin ingredientul activ gabapentin. Trebuie avută prudență deoarece pot apărea mai multe reacții adverse după utilizarea medicamentelor care conțin gabapentin decât alte medicamente antiepileptice.

• Medicamentele care conțin fenobarbital, unul dintre cele mai vechi medicamente utilizate pentru controlul crizelor epileptice, pot fi benefice în crizele generalizate, focale și tonico-clonice. Pot apărea amețeli extreme după utilizarea medicamentelor care conțin fenobarbital, deoarece are efecte sedative pe termen lung, pe lângă efectele anticonvulsivante (prevenind convulsii).

• Medicamentele care conțin ingredientul activ fenitoină sunt un alt tip de medicament care stabilizează membranele celulelor nervoase și este utilizat în tratamentul antiepileptic de mulți ani.

În afară de aceste medicamente, medicamentele antiepileptice cu spectru mai larg pot fi utilizate la pacienții care suferă împreună diferite tipuri de convulsii și care dezvoltă convulsii ca urmare a activării excesive în diferite părți ale creierului:

• Clonazepamul este un medicament antiepileptic derivat de bezodiazepină care acționează timp îndelungat și poate fi prescris pentru prevenirea convulsiilor mioclonice și de absență.
• Medicamentele care conțin ingredientul activ Lamotrigină se numără printre medicamentele antiepileptice cu spectru larg care pot fi benefice în multe tipuri de crize epileptice. Trebuie avută prudență, deoarece o afecțiune a pielii rară, dar fatală, numită sindrom Stevens-Johnson, poate apărea după utilizarea acestor medicamente.

• Crizele care durează mai mult de 5 minute sau apar consecutiv fără prea mult timp între ele sunt definite ca stare de epilepsie. Medicamentele care conțin lorazepam, un alt ingredient activ derivat din benzodiazepine, pot fi benefice în controlul acestui tip de convulsii.

• Medicamentele care conțin levetiracetam constituie grupul de medicamente utilizat în tratamentul de primă linie al convulsiilor focale, generalizate, de absență sau multe alte tipuri de convulsii. O altă caracteristică importantă a acestor medicamente, care pot fi utilizate la toate grupele de vârstă, este că produc mai puține efecte secundare decât alte medicamente utilizate pentru tratamentul epilepsiei.

• În afară de aceste medicamente, medicamentele care conțin acid valproic, care acționează asupra GABA, se numără și printre medicamentele antiepileptice cu spectru larg.

Cum poate fi ajutată o persoană care are o criză de epilepsie?

Dacă cineva are o criză în apropierea dvs., ar trebui să:

• Mai întâi, rămâneți calm și plasați pacientul într-o poziție care să nu-și facă rău. Ar fi mai bine să-l întoarcem în lateral.
• Nu încercați să opriți cu forță mișcările și să deschideți maxilarul sau să scoateți limba.
• Slăbiți bunurile pacientului, cum ar fi curele, cravatele și baticul.
• Nu încerca să-l faci să bea apă, s-ar putea să se înece.
• Nu este nevoie să resuscitați o persoană care are o criză epileptică.

Lucruri la care pacienții cu epilepsie ar trebui să le acorde atenție:

• Luați-vă medicamentele la timp.
• Păstrați o cartelă care să menționeze că aveți epilepsie.
• Evitați activități precum cățăratul în copaci sau agățatul de balcoane și terase.
• Nu înota singur.
• Nu încuiați ușa băii.
• Nu stați în fața unei lumini care clipește constant, cum ar fi un televizor, pentru o perioadă lungă de timp.
• Puteți face mișcare, dar aveți grijă să nu vă deshidratați.
• Evitați oboseala excesivă și insomnia.
• Ai grijă să nu primești o lovitură în cap.

Ce profesii nu pot face bolnavii de epilepsie?

Pacienții cu epilepsie nu pot lucra în profesii precum pilotajul, scufundările, chirurgia, lucrul cu mașini de tăiat și găurit, profesii care necesită lucrul la înălțime, alpinismul, conducerea vehiculelor, stingerea incendiilor și serviciul de poliție și militar care necesită folosirea armelor. În plus, pacienții cu epilepsie trebuie să își informeze locurile de muncă despre starea lor legată de boală.