Ce este guta? Ce este bun pentru gută?

Guta , cunoscută și sub numele de boala regilor sau boala bogaților, este o boală reumatică severă care a dus la moartea sultanilor. Deși guta, numită și boală de gută, se încadrează în categoria bolilor reumatismale, poate fi considerată o boală metabolică. Boala, care este mai frecventă la bărbați, poate afecta negativ munca și viața socială a unei persoane.

Guta este un termen folosit pentru a se referi la diferite afecțiuni caracterizate prin acumularea de acid uric. Această acumulare are loc de obicei pe picioarele unei persoane. Persoanele cu gută pot simți edem și dureri în articulațiile piciorului. Degetul mare de la picior este una dintre articulațiile cele mai afectate de această tulburare. Un atac de gută provoacă durere bruscă și ascuțită, iar oamenii pot simți ca și cum picioarele le ard. Deși simptomele gutei sunt temporare, există diferite metode de a controla simptomele.

Ce este guta?

Guta, o inflamație articulară cronică (de lungă durată) și obișnuită, este o afecțiune caracterizată prin acumularea de cristale monohidrat numite urat monosodic în țesuturi. Guta, a cărei istorie datează din cele mai vechi timpuri, este o boală reumatologică care a fost studiată în detaliu și poate fi controlată.

În condiții normale, deșeurile din organism, în special deșeurile proteice, sunt transformate în acid uric și eliminate din organism. Problemele de excreție a acidului uric sau de a produce prea mult din aceste substanțe pot duce la acumularea în sânge și în organism. Când cantitatea de acid uric din sânge depășește normalul, se numește hiperuricemie. Această afecțiune poate evolua spre gută în timp și poate duce la inflamații articulare foarte dureroase.

De asemenea, hiperuricemia face ca urina și sângele să devină foarte acide. Unele carne, băuturi alcoolice precum berea, muşcatele şi leguminoasele uscate se numără printre alimentele cu niveluri ridicate de acid uric. În afară de dietă, factorii genetici, supraponderalitatea sau obezitatea și stresul se numără printre factorii asociați cu creșterea nivelului de acid uric în sânge.

Acidul uric, care se găsește în cantități excesive în sânge, se scurge din golurile tisulare și se acumulează în articulații și structurile din jur. Acumularea în articulații poate provoca inflamații în aceste zone, ducând la creșterea lichidului în articulații, restricții de mișcare și durere. Această tulburare, care afectează în special degetul mare și articulațiile genunchiului, se numește gută. Uneori, acidul uric se poate acumula și în rinichi. Trebuie avut grijă, deoarece acest lucru poate duce la formarea de pietre la rinichi.

Care sunt etapele bolii gutei?

Boala de guta evolueaza in 4 stadii: atac acut, perioada intercritica, guta cronica si guta topus.

• Atacul acut: Este faza bolii care debutează brusc în articulație și durează 5-10 zile. Se observă umflături și dureri pe termen scurt la nivelul articulațiilor.

• Perioada intercritică: Aceasta este faza în care plângerile pacientului dispar complet. Cu toate acestea, atacurile severe pot apărea din nou imediat după această fază.
• Guta cronică: Dacă timpul dintre atacuri se scurtează treptat și nu este tratat, pot apărea umflături permanente, durere și limitarea mișcării la una sau mai multe articulații.
• Guta Tophus: Pe măsură ce boala progresează, acidul uric se acumulează excesiv în articulații și țesuturile din jur și formează umflături numite tofi. Topii apar în special pe degetul mare, osul metatarsian, pe vârful degetelor și în apropierea coatelor.

Care sunt simptomele bolii gutei?

Ca urmare a acumulării de ioni de acid în organism dimineața, apare umflarea articulațiilor și apar dureri severe. De fapt, durerea este atât de puternică încât pacientul se trezește din somn. Guta este o boală cauzată de acumularea de acid uric la nivelul rinichilor. Durerea devine cronică, iar acidul uric acumulat în articulații poate provoca umflarea constantă a articulațiilor și poate provoca deformări.

Guta este în general considerată o inflamație a articulațiilor (artrita). Debutul atacurilor este brusc și dureros. În zona articulației afectate pot apărea o varietate de simptome, inclusiv arsura, rigiditatea și umflarea. Simptomele gutei pot varia de la o persoană la alta. La unele persoane poate chiar să urmeze un curs asimptomatic. În timp ce aceste persoane au un nivel crescut de acid uric în sânge, nu există plângeri cu privire la gută. Simptomele care apar în timpul atacurilor se numesc simptome acute de gută. Durerea, roseata si edemul sunt principalele simptome ale unui atac de guta. Mai ales după atacurile care încep noaptea, oamenii se pot trezi din somn din cauza simptomelor. Chiar și contactele foarte minore cu zona afectată pot provoca plângeri insuportabile. În același timp, există o limitare a mișcărilor articulației afectate.

Plângerile care apar într-un atac acut de gută apar de obicei într-o singură articulație. Degetul mare de la picior este zona articulară cel mai frecvent afectată. Deși durata plângerilor variază de obicei între 12-24 de ore, există și cazuri severe de gută în care simptomele continuă timp de 10 zile. Pacienții își continuă viața fără nicio plângere în perioada dintre atacurile acute de gută.

Atacurile recurente de gută acută pot provoca leziuni permanente ale articulațiilor. Pe lângă durerile articulare, simptomele precum inflamația, roșeața, edemul și problemele de mobilitate se îmbunătățesc în timp, în timp ce pot apărea simptome precum exfolierea și mâncărimea pielii din zona afectată. În această boală, care poate afecta și alte articulații ale corpului în afară de degetul mare, articulațiile încheieturii mâinii, degetele, cotul, călcâiul și partea superioară a piciorului se numără printre celelalte zone care pot fi afectate de gută.

Dacă atacurile de gută apar mai frecvent decât în ​​mod normal, aceasta se numește boală cronică de gută. Trebuie avut grijă, deoarece atacurile cronice de gută pot duce la probleme grave de sănătate dacă nu sunt tratate corespunzător. La pacientii cu guta cronica, durerea poate deveni constanta, iar in acest caz, calitatea somnului persoanei este afectata negativ. Probleme precum oboseala, stresul crescut și schimbările de dispoziție pot apărea ca urmare a insomniei. Pe lângă calitatea somnului, mersul pe jos, treburile casnice și diverse alte activități zilnice normale pot fi, de asemenea, afectate negativ.

Tophi este o plângere cronică de gută caracterizată prin acumularea de cristale de acid uric sub piele. Tophusul, care poate apărea la mâini, picioare, încheieturi și urechi, apare ca umflături subcutanate dure care nu sunt dureroase, dar devin inflamate și edematoase în timpul atacului. Pe măsură ce topusul continuă să crească, poate deteriora pielea din jur și țesuturile articulare. Este foarte important să primiți un tratament adecvat, deoarece pot apărea deformări articulare pe măsură ce această afecțiune progresează.

Acidul uric, care se găsește în cantități mari în sânge, se poate acumula atât în ​​plămâni, cât și în rinichi. În afară de această afecțiune foarte rară, se recomandă să fii atent, deoarece la pacienții cu gută cronică pot apărea diferite probleme de sănătate, cum ar fi cataracta și sindromul de ochi uscat.

Ce cauzează guta?

Cea mai importantă cauză a gutei este producția excesivă a organismului de acid uric sau incapacitatea de a excreta acidul uric produs prin rinichi. Obiceiurile alimentare nesănătoase, consumul excesiv de alcool, bolile bruște și severe, diverse tratamente medicamentoase, traumatismele articulare, operațiile chirurgicale și bolile de rinichi se numără printre situațiile care pot determina creșterea cantității de acid uric din sânge. Creșterea în vârstă poate crește și riscul de a dezvolta gută. Guta este o tulburare care poate apărea în familii la unii oameni. Zeci de gene diferite, în special genele SLC2A9 și ABCG2, pot predispune la gută. Genele asociate cu guta sunt asociate cu metabolismul acidului uric.

Este acceptat că factorii genetici pot fi eficienți în formarea gutei și, pe lângă factorii familiali, unele boli pot avea și un efect facilitator. Obezitatea, diabetul, bolile de inima, hipertensiunea arteriala si colesterolul crescut se numara printre bolile in care riscul de guta este mai mare la pacienti.

În cursul unor tulburări, poate apărea o creștere a producției de acid uric în organism. Această afecțiune, care este asociată cu activități anormale a enzimelor, apare de obicei în condiții precum limfom, leucemie, anemie hemolitică și psoriazis. O creștere a producției de acid uric poate apărea ca efect secundar după chimioterapie și radioterapie utilizate în tratamentul pacienților cu cancer.

Cum este diagnosticată boala gută?

Detectarea cristalelor de urat monosodic în lichidul sinovial (lichidul în spațiul articular) este metoda de diagnosticare standard pentru gută. În această examinare, medicii prelevează o probă de lichid din zona articulației afectate cu un ac subțire. Lichidul sinovial devine galben și tulbure în timpul crizei acute de gută. Examinarea microscopică a acestui fluid, care conține și cristale și globule albe, îl diferențiază de inflamația articulară cauzată de factori microbieni.

Diverse studii de laborator pot fi, de asemenea, utilizate în abordarea diagnostică a gutei. Deși markerii biochimici precum numărul de globule albe, rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) și proteina c-reactivă (CRP) sunt utili în guta acută, nu trebuie uitat că nu sunt specifici acestei boli. Deși măsurarea nivelului de acid uric prin teste de sânge este un test foarte important, acestea pot duce uneori la direcționare greșită. Trebuie reținut că, în timp ce unii oameni au un nivel ridicat de acid uric din sânge, dar nu au simptome de gută, unii oameni pot avea simptome de gută, chiar dacă nivelurile lor de acid uric din sânge sunt scăzute. Din aceste motive, deși măsurarea nivelului de acid uric din sânge în sine nu este considerată suficientă pentru diagnosticul de gută, poate fi utilizată pentru a examina evoluția gutei la unii pacienți.

Pe lângă testele biochimice, diferite studii imagistice pot fi folosite pentru a diagnostica guta. Deși nu este efectuată în mod obișnuit, ultrasonografia poate detecta cristalele acumulate în zona cartilajului. Radiografiile cu raze X sunt printre instrumentele de diagnostic radiologic care pot fi utile în diferențierea gutei de alte afecțiuni articulare.

Cum se tratează boala gută?

În gută se aplică metode separate de tratament în timpul crizelor acute și în perioadele dintre crize. În timp ce antiinflamatoarele sunt utilizate în perioadele acute când durerea este intensă, medicamentele utilizate în tratamentul medicamentos pot fi modificate de către medici în funcție de evoluția bolii. Antiinflamatoarele nesteroidiene, colchicina sau corticosteroizii se numără printre medicamentele care pot fi folosite în tratamentul gutei, în funcție de starea persoanei. Medicamentele care conțin ingredientul activ colchicină sunt medicamente antiinflamatoare care sunt considerate eficiente în controlul durerii cauzate de gută.

La unii pacienți, crizele de gută pot avea o evoluție foarte severă și cronică. Pentru a preveni pietrele la rinichi, topusul sau alte complicații legate de gută care pot apărea la aceste persoane, pot fi utilizate medicamente care reduc producția de acid uric în organism sau cresc excreția de acid uric în urină. Este foarte important ca utilizarea acestor medicamente, care pot provoca reacții adverse precum febră, erupții cutanate, inflamații ale ficatului sau probleme ale rinichilor, să fie efectuată sub supravegherea unui medic.

Deoarece activitatea fizică poate crește severitatea atacurilor, pacienților li se recomandă să se odihnească în perioada acută. Terapia dietetică joacă un rol la fel de important ca și medicamentele în gută. Pentru tratamentul gutei, pacienților li se recomandă să urmeze o dietă specială pregătită de un dietetician, să consume multă apă și să își îmbunătățească calitatea vieții cu programe de exerciții ușoare.

Dieta pentru boala guta

Pregătirea unui program de nutriție personalizat adecvat pentru gută este unul dintre cei mai importanți pași care pot fi întreprinși pentru reducerea numărului de exacerbări. Această dietă are ca scop reducerea nivelului de acid uric din sânge la limite normale.

Restricționarea sau eliminarea completă a consumului de alcool, în special a consumului de bere, este o schimbare importantă a stilului de viață în ameliorarea simptomelor de gută. În plus, sunt incluse creșterea consumului de lichide, alegerea produselor lactate cu conținut scăzut de grăsimi, evitarea consumului de organe sau de pește mic gras cu conținut ridicat de purine, alegerea leguminoaselor ca sursă de proteine ​​și consumul de produse din grâu integral sau legume și fructe proaspete pentru consumul de carbohidrați. în planul de dietă este printre alte aplicații posibile.

Alimentele cu conținut scăzut de purine în dietă sunt definite ca alimente care conțin mai puțin de 100 de miligrame de purină la 100 de grame. Toate fructele se numără printre alimentele care nu reprezintă o problemă pentru gută. Fructele de cireș pot sprijini funcțiile normale ale organismului în prevenirea atacurilor de gută datorită contribuției sale la nivelul acidului uric și la nivelul inflamației. Toate produsele vegetale, inclusiv cartofii, mazărea, ciupercile, vinetele și legumele cu frunze verzi, se numără printre alimentele care pot fi consumate de bolnavii de gută. Pe lângă fructe și legume, ouă, produse lactate, nuci, cafea, ceai și ceai verde, condimente și uleiuri vegetale sunt alimente care pot fi incluse în planul de nutriție al bolnavilor de gută.

Reducerea greutății corporale

Excesul de greutate poate fi un factor de risc pentru atacurile de gută. Rezistența la insulină, care apare în special la persoanele supraponderale, este o afecțiune considerată a fi asociată cu niveluri mari de acid uric din sânge. Odată cu pierderea în greutate, oamenii pot înlătura rezistența la hormonul insulinic și pot contribui la scăderea nivelului de acid uric.

Lucrul la care pacienții cu gută ar trebui să fie atenți atunci când vine vorba de pierderea în greutate este viteza de slăbire. Trebuie avut grijă, deoarece scăderea rapidă în greutate cu o dietă foarte scăzută în calorii poate crește riscul de a dezvolta un atac de gută.

A exersa

Exercițiile fizice regulate sunt o altă practică care poate fi făcută pentru a preveni atacurile de gută și poate contribui la scăderea nivelului de acid uric.

Consum adecvat de lichide

Asigurarea unui consum zilnic adecvat de lichide poate reduce riscul apariției unui atac de gută. Odată cu aportul de lichide, excreția de acid uric suplimentar în fluxul sanguin din rinichi devine mai ușoară și este îndepărtată cu urină. Consumul de lichide este o problemă care nu trebuie neglijată, mai ales de persoanele care fac sport în mod regulat, care își pierd o parte din fluidele corporale prin transpirație.

Limitarea consumului de alcool

Alcoolul este un declanșator cunoscut pentru gută. Motivul pentru această situație este că organismul acordă prioritate excreției de alcool, mai degrabă decât eliminarea excesului de acid uric din organism cu consumul de alcool. Astfel, devine mai ușor ca acidul uric, care rămâne în cantități mari după consumul de alcool, să se acumuleze și să se transforme în formă de cristal.

Dieta, exercițiile fizice și alte modificări ale stilului de viață sunt foarte eficiente în tratarea gutei și a altor afecțiuni de sănătate cauzate de acidul uric ridicat. La unii oameni, tratamentul medical poate fi necesar pe lângă schimbările stilului de viață. Respectarea strictă a medicamentelor prescrise de medici este o parte importantă a tratamentului.

Dacă observați simptomele gutei, care este un tip de inflamație articulară, la dvs. sau în cei din jur, este recomandat să contactați instituțiile medicale și să obțineți ajutor de la medici specialiști cu privire la tratamentul adecvat și la modificări ale stilului de viață.

Vă dorim zile sănătoase.